În cea ce privește planificarea spațială, regiunea dispune de un inventar a siturilor post-industriale rezultat dintr-un audit al terenurilor. Aceste situri constituie resursa primară pentru aplicarea politicii „zero ocupare netă a terenurilor” stabilit în cadrul Pactului Verde European și al Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, care urmărește ca până în anul 2050 cantitatea totală de terenuri luate în folosință pentru construcții sau infrastructură să nu depășească cantitatea de terenuri ecologizate sau redate naturii. Principalele probleme regionale legate de dezvoltarea spațială sunt îmbătrânirea orașelor, expansiunea excesivă în zone noi, decalaje semnificative a nivelului de trai a populației, diferențe în ceea ce privește veniturile administrațiilor municipale, pierderea terenurilor agricole, calitatea aerului, protecția peisajului, potențialul turistic neexplorat, lacune în infrastructură și zone cu transport deficitar. Pornind de la ideea valorificării terenurilor de tip brownfield, cu precădere a siturilor post-industriale, autoritățile locale au hotărât dezvoltarea de noi locuri de muncă prin transformarea zonelor postindustriale, post-militare și post-feroviare, precum și a zonelor post-miniere și valorificarea acestora ca noi zone de investiții și adaptarea lor ca zone de recreere și agrement.