Ne aflăm călători spre Înviere în Duminica a patra din Postul Mare. Pericopa evanghelică de astăzi – cf. Marcu 9, 17-32, ne relatează una dintre minunile săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în care ni se prezintă un tată deznădăjduit care vine la El rugându-L să îi vindece copilul de un duh necurat, care îi provoca acestuia suferințe cumplite fizice și sufletești.
Astfel, Sfânta Evanghelie din această duminică, ca și în alte cazuri de vindecări de copii săvârșite la rugămintea părinților lor, ne îndeamnă să stăruim asupra unei teme care se referă la raporturile dintre părinți și copii. Este un adevăr clar faptul că în lumea întreagă, cuvintele „mamă” și „tată” sunt printre cele mai răspândite și că nu există probleme mai des discutate într-o familie decât cele privitoare la copii.
Prin natura acestor lucruri, toți părinții au datoria morală și socială de a se ocupa de creșterea și educația celor care le-au dat viață, fiind, în primul rând, o datorie elementară, dar absolut obligatorie pentru toți.
Cu alte cuvinte, tatăl din Evanghelia de astăzi a avut și are în permanență imitatori, căci orice părinte nu ține seama de cheltuieli sau de osteneală atunci când este vorba de sănătatea copilului său, de izbăvirea lui din boală, necaz sau suferință. Și noi, cei de astăzi, care suntem părinți, câte nu am face oare pentru copiii noștri?
Însă, oare, totul se reduce la sănătate și la starea materială a copiilor, la asigurarea unei vieți cât mai lipsită de griji? De regulă, așa se întâmplă și atunci când este neglijată o altă latură a educației și anume, cea duhovnicească, uitând parcă de cuvintele din Evanghelie ale Mântuitorului care zice: „ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul? (cf. Marcu 8, 36). Cum am putea pretinde unui copil să fie virtuos, respectuos, ascultător de Dumnezeu, dacă în familie există neînțelegeri între părinți, dacă aceștia nu se roagă niciodată și nici nu frecventează biserica, căutând o falsă fericire în altă parte, în lucruri stricătoare de suflet?
Pilda bună a părinților te însoțește toată viața, căci după cum preotul învață Legea lui Dumnezeu și sfințește viața credincioșilor, tot așa și părinții au datoria să formeze și să modeleze sufletele copiilor prin rugăciune, prin mersul la biserică, prin post, spovedanie și împărtășanie, adică prin niște lucruri elementare pe care trebuie să le știe orice creștin.
Toate acestea de mai sus pot deveni concluzia pericopei evanghelice de astăzi, și anume că demonul care îl chinuia pe copil nu putea fi scos decât prin rugăciune și prin post. Adică, cu nicio posibilitate medicală cum am spune noi, de ultimă generație. Doar cu multă rugăciune, osteneală și răbdare.
Iar timpul cel mai potrivit nu este decât cel de acum, a postului premergător Patimilor și Învierii Domnului, și așa, iertându-ne cu toți cei dragi ai casei – părinți și copii – și cu toți laolaltă, să ne spovedim și să ne împărtășim, ca să ne împăcăm cu Dumnezeu, Cel ce a biruit pe toți demonii, pentru noi și pentru a noastră mântuire. Amin!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și