Demența digitală: din carte în realitatea locală.

Simpla prezență a unui smartphone, pe masă, între doi oameni care stau de vorbă, îi face mai proști.

Într-o dimineață obișnuită, te trezești și primul lucru pe care-l faci este să verifici telefonul. Mesaje, notificări, știri, o rutină care a devenit aproape universală și care, fără să ne dăm seama, modelează modul în care gândim, ne concentrăm și ne raportăm la lume. Într-o eră în care ecranele ne însoțesc constant, întrebarea nu mai este dacă tehnologia ne influențează, ci cât de profund o face: ce se întâmplă, de fapt, cu mintea noastră într-o lume dominată de stimuli digitali?

Articolul de față are la bază volumulDemența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii? semnat deManfred Spitzer , una dintre cele mai discutate voci din domeniul neuroștiințelor aplicate. Psihiatru și cercetător, Spitzer conduce Spitalul Universitar de Psihiatrie și Centrul de Transfer pentru Cercetare și Neuroștiințe din Ulm, instituții pe care le-a fondat în 2004. Prin cercetările sale, dar și prin intervențiile publice, inclusiv în emisiuneaGeist und Gehirn („Minte și creier”), acesta atrage atenția asupra efectelor pe care utilizarea excesivă a tehnologiei le poate avea asupra atenției, memoriei și capacității de gândire critică.

Argumentele sale, susținute de numeroase studii din psihologie, neuroștiințe și sociologie, sunt directe: copiii învață mai greu și mai puțin de pe ecrane, iar expunerea timpurie la tehnologie poate încetini dezvoltarea cognitivă. În același timp, dependența de dispozitive digitale riscă să transforme nu doar modul în care învățăm, ci și felul în care relaționăm și gândim.

Pentru a aduce aceste idei mai aproape de realitatea cotidiană și pentru a înțelege cum se reflectă ele în viața de zi cu zi, am apelat la expertiza psihoterapeutuluiRita Maria Moga – Psihoterapeut Adlerian autonom, Psiholog Colegiul Național „Gheorghe Șincai” / CJRAE Maramureș , care completează și nuanțează perspectiva lui Spitzer prin observații clinice și experiența directă cu tineri și adulți:

Tehnologia digitală, între adaptare și risc

„Utilizarea intensivă a tehnologiei digitale a devenit o caracteristică definitorie a societățiicontemporane, ridicând întrebări legitime privind impactul asupra funcțiilor cognitive și socioemoționale.Trăim într-o lume în caretelefonul mobil a devenit aproape o extensie a noastră . Netrezim cu el, lucrăm cu el, ne relaxăm tot cu el. Însă, tot mai des, apare întrebarea: ne ajută sau neschimbă mai mult decât ne dăm seama? În ultimii ani, tehnologia a devenit o prezență constantăîn viața noastră – de la telefonul mobil pe care îl verificăm dimineața, până la ecranele care neînsoțesc în muncă, inclusiv în relații. Deși beneficiile sunt evidente, tot mai multe studii șiobservații clinice ridică întrebări importante despre impactul utilizării excesive asuprafuncționării psihice.CarteaDemența digitală a luiManfred Spitzer vorbește despre un fenomen provocator:ideea căutilizarea excesivă a tehnologiei poate afecta modul în care gândim, ne concentrăm și ne „

Atenția – tot mai fragmentată

„Unele dintre cele mai evidente schimbări este legată de felul în care ne folosim atenția.Suntem expuși constant la notificări, conținut scurt, alternanță de stimuli (percepute de creier carecompense și stimulând nivelul de dopamine). În timp, creierul se adaptează acestui ritm și„antrenează” creierul pentru atenție fragmentată, nu pentru concentrare profundă.Mulți tineri (și nu numai) spun același lucru:„nu mai pot să mă concentrez ca înainte ” . Șinu e doar o impresie.Unul dintre cele mai frecvente efecte observate este dificultatea de concentrare pe sarcinimai lungi, tendința de a verifica frecvent telefonul, scăderea toleranței la effort mental. Tinerii șiadulții devin tot mai obișnuiți cu stimularea rapidă și constantă: notificări, videoclipuri scurte,multitasking digital. Pe scurt,devenim foarte buni la a schimba rapid focusul – dar tot mai slabi la a rămâne într-o sarcină . De asemenea multitasking-ul digital poate reduce eficiența procesăriicognitive și capacitatea de concentrare pe sarcini complexe. Consecințele se văd în randamentulmental: sarcinile care necesită gândire profundă, analiză sau reflective devin mai dificildesusținut. Informația este accesată rapid, dar procesată superficial. Acest lucru afectează șicapacitatea de analiză și gândire critică. În loc să reflectăm, comparăm și integrăm informații,tindem să le consumăm rapid și să trecem mai departe.În rândul adolescenților, diferențele devin vizibile: utilizarea predominantă a telefonului(față de computer) este asociată cu variații în atenția susținută și performanța creativă.”

Memoria – de la „țin minte” la „știu unde găsesc” „Telefonul a devenit o memorie externă. Nu mai reținem numere, zilele de naștere,informații sau detalii — le căutăm. Memoria este afectată, nu neapărat printr-o „deteriorare”propriu-zisă, ci prin externalizare.Nu mai simțim nevoia să reținem informații, deoarece știm că le putem accesa oricând. Astfel, procesul de învățare devine mai superficial, iar capacitatea deintegrare și analiză scade, iar în timp, poate apărea o dependent de accesul rapid la informative,în detrimental procesării ei reale.Fenomenul „copy-paste” din mediul educațional este o consecință directă: informația estepreluată, dar nu neapărat înțeleasă sau filtrată critic. Elevii colectează informații, dar nu le maitrec prin filtrul propriu, nu le mai înțeleg în profunzime și nu le mai transformă în cunoașterepersonală.Problema nu este că uităm, ci că nu mai exersăm memoria. Iar studiile arată că utilizareaexcesivă a smartphone-ului este asociată cu performanțe mai slabe ale memoriei și cu problemede somn, care afectează învățarea.”

Relațiile – mai conectate, dar mai superficiale? „Suntem permanent conectați, dar nu neapărat mai apropiați .Tehnologia ne oferă iluzia unei conectări permanente, însă în practică apare adesea odiminuare a calității relațiilor. Emoțiile sunt exprimate prin simboluri, iar conversațiile față înfață sunt înlocuite de mesaje fragmentate.În practică, se observă: dificultăți în exprimarea emoțiilor, evitarea conflictelor prinretragere în online, relații care se construiesc rapid, dar se destramă la fel de repede, nevoiacrescută de gratificare rapidă și confirmare. În plan socio-emoțional, utilizarea excesivă amediului digital este corelată cu: scăderea calității interacțiunilor față în față, dificultăți înexprimarea emoțiilor, creșterea anxietății și a comparației sociale.Comunicarea online simplifică interacțiunea, eliminând multe dintre elementele esențialeale interacțiunii umane (tonul vocii, mimica, contactul vizual), dar reduce profunzimea șitoleranța la disconfort emoțional.În cabinet, se observă tot mai frecvent dificultăți în exprimarea emoțiilor, în tolerarea disconfortului relațional și în construirea intimității autentice. Relațiile devin mai fragile, iar intimitatea mai greu de construit.”

Rețelele sociale- identitate și reglare emoțională „Rețelele sociale au un impact profund asupra modului în care ne vedem pe noi înșine șipe ceilalți. Ele influențează: imaginea de sine, prin comparative constant cu versiuni idealizateale altora; stima de sine dependent de validare externă; reglarea emoțională, acestea fiind“acoperite” prin scroll sau distragere. Creierul ajunge să caute constant recompense rapide, ceeace face mai dificilă amânarea gratificării și gestionarea emoțiilor.”

Nativii digitali și fenomenul “baby TV” „Copiii care cresc astăzi sunt expuși la tehnologie încă din primii ani de viață. Deși suntnumiți “nativi digitali”, acest lucru nu înseamnă automat adaptare sănătoasă.Expunerea precoce la ecrane poate influența: dezvoltarea limbajului, capacitatea de concentrare, răbdarea și toleranța la frustrare, capacitatea de autoreglare emoțională. Interacțiunea umană reală- contact vizual, joc, dialog- rămâne esențială pentru dezvoltarea creierului.”

Schimbări observate în comportamentul tinerilor și adulților

„În ultimii ani se conturează câtevatendințe tot mai frecvente : scăderea răbdării și creștereaimpulsivității, dificultăți în menținerea atenției, nevoie constantă de stimulare, toleranță redusă lafrustrare, dificultăți în gestionarea emoțiilor, tulburări de somn (în special prin utilizareaecranelor seara), creșterea nivelului de anxietate și comparație socială, comportamente de tipdependent (nevoia constantă de a verifica telefonul).De asemenea, utilizarea excesivă a tehnologiei are efecte directe asupra sănătății psihice:stres, prin suprastimulare și lipsa pauzelor reale; insomnie; anxietate, alimentată de informațiiconstant și comparative socială; depresie, asociată cu izolarea și lipsa conexiunii reale;dependent digital.Mulți oameni experimentează neliniște, iritabilitate sau discomfort atunci când nu auacces la telefon, semn al scăderii capacității de autoreglare. Autocontrolul fiind una dintre celemai afectate abilități. Într-un mediu care oferă recompense instantanee, devine mai dificil să:amânăm plăcerea, rămânem concentrate, gestionăm disconfortul.”

Nu totul este negativ „Partea importantă: tehnologia nu este „dușmanul”. Prin urmare, nu tehnologia în sine esteproblematică, ci: utilizarea pasivă vs. activă, excesul și lipsa autoreglării. Tehnologia poate fi uninstrument valoros, dar și un factor de dezechilibru atunci când înlocuiește experiențele reale,relațiile directe și timpul de reflecție.Unele studii arată chiar că utilizarea activă a tehnologiei (în special la adulți) poateproteja funcțiile cognitive și reduce riscul de declin mental.Diferența o face cum folosim tehnologia, nu faptul că o folosim. „

După toate aceste observații – care confirmă, în multe privințe, avertismentele formulate deManfred Spitzer în volumulDemența digitală – rămâne o întrebare esențială:ce putem face concret?

Am adresat această întrebare direct doamnei psihoterapeut Rita Maria Moga, iar răspunsul ei vine nu doar ca o concluzie, ci ca un ghid simplu și aplicabil pentru fiecare dintre noi:

„Nu e realist să renunțăm la tehnologie — dar putem învăța să o folosim mai sănătos: să avem momente fără telefon (mai ales seara), să ne antrenăm atenția (citit, activități fără întreruperi), să revenim la relații reale, nu doar digitale, să fim atenți la copiii care cresc în acest mediu, conștientizarea propriilor obiceiuri.Tehnologia face parte din viața noastră și va continua să evolueze. Provocarea nu este să o eliminăm, ci să învățăm să o integrăm într-un mod sănătos, fără a pierde contactul cu noi înșine și cu cei din jur.Pentru că, dincolo de ecrane, rămân esențiale capacitatea de a gândi profund, de a gestiona emoții și de a construe relații autentice.”

Într-o epocă în care atenția se fragmentează, iar liniștea devine rară, astfel de răspunsuri nu sunt doar utile, sunt necesare. Construit pe baza ideilor dinDemența digitală și completat de expertiza clară și echilibrată a doamneiRita Maria Moga – Psihoterapeut Adlerian autonom, Psiholog Colegiul Național „Gheorghe Șincai” / CJRAE Maramureș, acest demers jurnalistic ne invită la reflecție.

Poate că nu vom renunța la telefoane. Dar putem, măcar din când în când, să le lăsăm din mână. Să ne întoarcem la o conversație fără grabă, la un gând dus până la capăt, la o liniște care nu vine din absența notificărilor, ci din prezența noastră reală.

Cristian Andreea

Sursa: https://www.emaramures.ro/dementa-digitala-din-carte-in-realitatea-locala/

Ultimă oră

Același autor