Înainte de intrarea în săptămâna Floriilor, pe 4 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc Sâmbăta lui Lazăr – cunoscută în tradiția populară și ca Moșii de Florii. Această zi aduce în prim-plan atât amintirea învierii lui Lazăr, cât și obiceiul bine înrădăcinat al pomenirii celor adormiți. În această zi, credincioșii împart ofrande și aprind lumânări, păstrând vie legătura cu cei plecați și reafirmând credința în Înviere, printr-un ritual care îmbină învățătura creștină cu datini transmise din generație în generație.
Sâmbăta lui Lazăr amintește de minunea învierii lui Lazăr din Betania, săvârșită de Iisus Hristos la patru zile după moartea acestuia, moment care ocupă un loc central în învățătura creștină despre puterea lui Dumnezeu asupra morții. Evenimentul este văzut ca o anticipare a Învierii Mântuitorului și ca o confirmare a credinței în viața veșnică, oferind credincioșilor o înțelegere mai profundă a biruinței asupra morții.
Această zi marchează totodată o schimbare importantă în ritmul liturgic al Postului Mare, pregătind trecerea către sărbătoarea Floriilor și, mai apoi, către Paști. Prin slujbele speciale oficiate, este evidențiată legătura dintre suferință și speranță, dintre moarte și înviere, idee centrală în învățătura Biserica Ortodoxă Română, care subliniază promisiunea mântuirii pentru toți cei care cred.
În Sâmbăta lui Lazăr, pomenirea celor adormiți ocupă un loc aparte în viața spirituală a credincioșilor, fiind dedicată rugăciunii pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice. În biserici se oficiază slujbe de pomenire, în cadrul cărora sunt rostite numele celor adormiți, iar credincioșii participă cu lumânări aprinse, simbol al credinței și al speranței în Înviere, potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe Române.
Un element esențial al acestei zile îl reprezintă împărțirea de pomană. Oamenii pregătesc colivă, colaci, fructe sau alte bucate de post, pe care le oferă celor nevoiași sau le împart în memoria celor plecați. Acest gest are o puternică semnificație simbolică, fiind considerat o formă de milostenie care aduce folos sufletelor pomenite.
Totodată, tradiția populară completează rânduiala bisericească prin obiceiuri transmise din generație în generație. În unele zone, se obișnuiește ca femeile să meargă la cimitir pentru a curăța mormintele și a aprinde lumânări, în timp ce în altele se împart pachete pregătite cu grijă, însoțite de rugăciuni. Prin aceste gesturi, comunitatea păstrează vie legătura cu cei adormiți și reafirmă respectul față de memoria lor.