Sunt drumuri care nu se măsoară în kilometri, ci în emoții, tăceri și rugăciuni. Drumul pelerinului este unul dintre ele. În vremuri în care lumea pare mai fragilă ca oricând, iar granițele sunt marcate de teamă și nesiguranță, dorul de locurile sfinte rămâne viu.
Pentru părintele Valeriu Vana, pelerinajul înseamnă mai mult decât o călătorie organizată, este o chemare, o responsabilitate și o mărturie de credință. Experiențele trăite în Țara Sfântă, inclusiv cel momentele în care războiul a schimbat cursul firesc al lucrurilor, au adâncit sensul acestui drum. Despre curaj, frică, dor și bucuria de a merge mai departe vorbește părintele Valeriu Vana, coordonatorul agențieiPelerinul Creștin, în interviul de mai jos:
eMM: -Părinte Valeriu, ce vă motivează, la nivel personal și duhovnicesc, să conduceți pelerini în Țara Sfântă, mai ales într-o perioadă atât de sensibilă?
Părintele Valeriu: -Cred că mă regăsesc în primul rând în ceea ce fac, iar în al doilea rând, cred că așa putem să aducem mai aproape oamenii de Dumnezeu și Dumnezeu mai aproape de oameni. Adică încerc ca ceea ce am învățat pe parcursul timpului, nu doar atunci când am studiat, ci experiența de când conduc, să o pun în slujba aproapelui, tocmai pentru a putea înțelege mai bine geografia, arheologia, istoria biblică a mântuirii. Până la urmă despre aceasta este vorba, mai ales într-un pelerinaj în Israel când trecem printr-o evanghelie, printr-un pasaj din Sfânta Scriptură.
eMM: -Cum trăiesc pelerinii întâlnirea cu locurile sfinte? Cu ce așteptări vin și ce rămâne în sufletul lor după ce se întorc acasă?
Părintele Valeriu: -Oamenii atunci când merg, merg cu dorințe, așteptări, cred că turismul religios este poate singura formă de turism în care mergem nu numai când ne simțim bine și suntem pe deplin sănătoși, oamenii merg și atunci când sunt bolnavi, merg ca și o ultimă speranță sau salvare. În fiecare loc încercăm să pove stim minunea locului, de la Betleemul Nașterii la Ierusalim, la momentul Învierii, dacă vorbim de Israel și Țara Sfântă, și pe lângă partea religioasă, citim Evanghelia evenimentului respectiv în fiecare loc, fac o scurtă c ateheză și încerc să actualizez mesajul în fiecare loc și nu-i greu deloc căci contribuie foarte mult și locul, este mult mai ușor să vorbești în locul respectiv despre Botez dacă ești chiar acolo la Iordan. Noi anul acesta am fost la Iordan, atunci am fost și eu pentru prima dată. Deși am fost cu multe grupuri, peste 25 de grupuri în Țara Sfântă, a fost pentru prima dată când am fost la întoarcerea Iordanului și este un moment emoționant, plin de semnificație, simbolistică și trăire duhovnicească.
eMM: -Tot în această idee, există un loc care vă atinge de fiecare dată în mod special, chiar dacă ați fost acolo de multe ori? Dacă ar fi să vorbim despre „locuri de suflet”, atât din România, cât și din afara ei, care sunt acelea și de ce?
Părintele Valeriu: -În fiecare loc, chiar dacă mă întorc de mai multe ori am o trăire aparte și specială și de multe ori nu am timp să mă rog, să stau eu cu mine și gândurile mele, dar bucuria pelerinului este și bucuria mea și nu aș putea să aleg un anumit loc. Din țară sunt multe locuri unde mă simt bine și Îl simt pe Dumnezeu aproape. Dacă iau Maramureșul, pentru că suntem maramureșeni și mă mândresc cu asta, un loc aparte ar fi Mănăstirea Bârsana, eu acolo am fost pentru început la practică teologică și de ghidaj și când am timp dau o fugă până acolo chiar dacă nu fac ceva anume, stau și meditez. Grecia este frumoasă, chiar acum sunt în Ouranoupoli, la baza muntelui Athos, mâine vom urca pe muntele Athos cu un grup de pelerini. Și aici este mai mult despre trăire, Grecia Insulară cu Sfinți Spiridon, Nectarie și Efrem. Și Țara Sfântă care este punctul 0 al creștinătății, punctul central al celor mai mari 3 religii ale lumii, bineînțeles Biserica Învierii cu Sfântul Mormânt. Ca un al doilea loc care mie îmi este la suflet, este Biserica Nașterii din Betleem, îmi amintesc atunci de perioada copilăriei când mergeam cu colinda, cu teatrul religios. La Betleem sărbătorim Paștele, la Ierusalim este și un loc aparte pentru mine când cântăm “O ce veste minunată” și Iordanul, iarăși, este un loc și un moment aparte când mergem să luăm binecuvântarea Iordanului, la locul unde Mântuitorul a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul.
eMM: -Privind în urmă, care au fost cele mai dificile momente din activitatea dumneavoastră de coordonator de pelerinaje? Cum ați gestionat frica și responsabilitatea atunci când a izbucnit războiul și aveați în grijă 50-60 de persoane? Cum v-a afectat această experiență dorința de a mai organiza pelerinaje în viitor?
Chiar spuneam atunci, într-un interviu: eram la București, după ce zburasem din Israel la două zile de la izbucnirea războiului, și stăteam la geam, cu gândul tot la Ierusalim, privind parcă din nou spre Cetate. Atunci mi-am spus că nu știu când ne vom mai întoarce, dar așa a rânduit Dumnezeu. Anul trecut am încercat de două ori să reluăm pelerinajele, în mai și în august, însă condițiile nu au permis să mergem în siguranță. Totuși, dorul de Hristos, dorul de a fi din nou împreună în locuri sfinte și sfințitoare, a fost mai puternic decât fricile . Pentru că, în timpul războiului, nu a fost deloc ușor. Nu este vorba doar de viața ta, ci de responsabilitatea pentru 50-60 de persoane, știind că oricând se poate întâmpla ceva. Uneori, viața lor poate depinde de o singură decizie. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să depășim acele momente și spuneam recent că suntem, până la urmă, cu toții oameni. Și eu am frici și temeri, dar văzând dorința și credința puternică a pelerinilor, am găsit puterea de a merge mai departe.
eMM: -Ați vorbit despre frică, dar și despre dorul de Hristos. Cum se împacă aceste două trăiri în decizia de a merge mai departe?
Părintele Valeriu: De exemplu, grupul cu care am fost acum: situația la nivel mondial nu este nici astăzi 100% sigură, dar văzând credința lor am spus: „Cred, Doamne, ajută-ne credinței mele”. Încercam, în același timp, să mă conving și pe mine, pentru că au existat momente în care mi-a fost frică.
Am avut un prieten care trebuia să fie cu noi în avion, dar a renunțat în ultima zi și mi-a spus: „Valeriu, eu nu mă duc. Tu ce faci?”. I-am răspuns: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, mergem”. Și am mers.
Bucuriile au fost mari. Desigur, mergem în zonele turistice unde există, cât de cât, un grad de siguranță, ținem legătura cu autoritățile, cu reprezentanții Consulatului, ai Ambasadei și ai Patriarhiei. Dar știm că toate le putem întru Hristos, Cel care ne întărește și are grijă de noi oriunde am fi. Gândind pozitiv și făcând bine, cred că nimic rău nu se poate întâmpla, iar dacă trebuie să se întâmple ceva, atunci este cu binecuvântarea și îngăduința lui Dumnezeu.
eMM: -Așa ați știut că 2026 este momentul potrivit pentru a merge din nou? V-a condus dorul și credința oamenilor sau au fost și alte motive?
Părintele Valeriu: Dacă mă credeți, iubesc foarte mult Țara Sfântă și mi-am dorit să revin încă din 2023, apoi și în 2024. Mi-am dorit foarte mult să ajung la Minunea Sfintei Lumini, unde n-am fost niciodată, însă nu s-a putut. Ulterior, am încercat să formez două grupuri și oamenii au răspuns foarte repede. Deși, la nivel mondial și național, numărul turiștilor este în scădere, pentru Țara Sfântă interesul a fost mare. Am reușit să formăm un grup de aproximativ 60 de persoane într-un timp relativ scurt, tocmai pentru că exista dorința unor oameni de a se întoarce, unii fiind la a doua sau a treia experiență, iar pentru alții de a descoperi pentru prima dată aceste locuri. În plus, a fost și contextul special al Întoarcerii Iordanului și al Bobotezei pe stil vechi. Nu pot spune că am așteptat un moment perfect, ci mai degrabă m-am rugat ca acel moment să vină cât mai repede.
eMM: -Ce mesaj ați vrea să transmită tinerilor sau familiilor din Baia Mare care ar putea fi interesați de pelerinaje? Dincolo de dimensiunea religioasă, ce aduce concret un pelerinaj în viața omului?
Părintele Valeriu: -Sunt foarte importante aceste pelerinaje, eu am făcut un studiu științific și pe parcursul unui pelerinaj avem multe momente când suntem pelerini, alte momente când suntem turiști, alte momente când poate trăirile noastre poate nu sunt așa cum ne-am dori să fie, poate suntem influențați de anumiți factori externi, dar ajută, ajută foarte mult pentru creșterea duhovnicească participarea la un pelerinaj, fie el intern sau extern. Se formează grupuri și se creează prietenii, vorbim de tineri de la 16-17 ani până la tineri de 84 și mă bucură când îi văd că ies și vorbesc împreună. Se creează prietenii pentru că vedem, omul este ființă socială și avem nevoie să petrecem timp de calitate cu aproapele nostru, iar prin pelerinaje ne apropiem de alți pelerini, creăm relații de amiciție dar ne apropiem mai mult de Dumnezeu, descoperim lucruri noi, informații noi duhovnicești, culturale, istorice dar se întâmplă și multe minuni.
eMM: -Există o experiență sau o minune trăită alături de grup care v-a rămas adânc în suflet?
Părintele Valeriu: -Am avut un moment pe care vi-l mărturisesc, ne-am dorit toți din grup să ajungem la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hozeva, acolo sunt moaștele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, și la un moment dat am început Acatistul și am mers la raclă și m-am închinat, am spus niște rugăciuni, iar Sfântul mi-a răspuns. Am lăsat și câteva lacrimi, m-am simțit așa de bine, așa de eliberat și aproape de Dumnezeu, am simțit că Sfântul a mijlocit la Dumnezeu și au ajuns rugăciunile noastre acolo la Hozev, am avut o trăire specială, și fiecare pelerin are o trăire în anumite locuri.
eMM: -Cum s-au dezvoltat pelerinajele coordonate de Agenția „Pelerinul Creștin” în acești ani și ce direcții de viitor aveți, atât ca destinații, cât și ca impact pentru credincioșii din comunitate?
Părintele Valeriu: -Acum agenția “Pelerinul Creștin” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a împlinit anul trecut 7 ani, am introdus destinații noi, avem Israel, Grecia, Egiptul Creștin, Turcia și Cappadocia, Muntele Athos, toate zonele din regiunile istorice din România, Republica Moldova, avem un plan anul acesta să introducem Georgia și Armenia și zona Balcanilor, Serbia, Macedonia, Muntenegru și Croația. Vorbind în numele agenției noastre pe care o coordonez spun că avem o ofertă diversificată, încercăm și tarifele să fie accesibile pentru cei care participă, și deși au fost perioade în care au scăzut, a fost pandemia, perioadă în care, din păcate, nu am făcut aproape deloc pelerinaje, acum sunt războaiele din anumite părți ale lumii dar eu cred că avem nevoie și recomand credincioșilor din Baia Mare, din Maramureș, din Satu Mare, din România să deruleze un pelerinaj organizat cu o agenție specializată pentru că avem nevoie de timp de calitate și pentru sufletele noastre, să ne alocăm o zi, două, trei sau o săptămână și apoi fiecare dintre noi simțim o evoluție, o schimbare și majoritatea persoanelor care au fost cu noi, au mai fost și pe parcursul următorilor ani într-un pelerinaj sau în mai multe.
Așadar, într-o lume grăbită și adesea nesigură, pelerinajele devin un timp de oprire, de regăsire și de întărire a credinței, o amintire vie că, indiferent de vremuri, drumul spre lumină rămâne deschis pentru cei care au curajul să pornească.
Pelerinajele propuse de Agenția „Pelerinul Creștin” sunt o invitație pentru cei care simt nevoia să se oprească din ritmul cotidian și să-și regăsească liniștea interioară.
Interviu realizat de: Andreea Cristian – studentă a Facultății de Litere, CRP, anul I
Sursa: https://www.emaramures.ro/interviu-inapoi-in-tara-sfanta-cu-parintele-valeriu-vana/