Imaginile propuse reunesc motive recurente provenite din memoria personală, după cum mărturisește Postumia: „Fragmente ale copilăriei trăite în spațiul rural, obiecte simple încărcate de nostalgie și manifestări onirice. Scaunele de lemn, detalii ale acestora surprinse printre copaci, sau obiecte fragile realizate din hârtie – precum bărcuța albă – devin elemente simbolice. Bărcuțele de hârtie, lansate pe valea din spatele casei bunicii, evocă o stare de trecere și dizolvare, un gest ludic care sugerează caracterul trecător al lucrurilor.
Alături de amintiri apar și situații ce țin de mediul oniric. În unele lucrări, granița dintre realitate și vis devine instabilă. Apar scaune în miniatură, percepute uneori ca obstacole, alteori ca prezențe ambigue, ivite în proximitatea unui personaj adormit, ca fragmente ale visului care se infiltrează în real. Anumite piese sunt încărcate de tensiune: un bolovan suspendat în aer de o ață subțire sugerează fragilitate, o stare de incertitudine și îngrijorare. În contrast, alte imagini propun o atmosferă calmă, precum scoicile adunate într-o cutie – elemente organice care par să conserve sunetul apelor din care provin”.
Suporturile pentru gravuri, materiale cotidiene recontextualizate
Ex librisul este, de altfel, prin natura sa, o formă de artă intimă, legată de identitatea artistului sau a posesorului.
„Funcționează ca un obiect estetic care sugerează apartenența unei cărți și reflectă adesea pasiunile sau universul interior al celui care îl deține. De această dată, ex librisul este afișat înafara destinației sale obișnuite și odată scos din acel mediu, ex librisul poate fi apreciat ca orice alt obiect cu valoare artistică”, detaliază absolventa specializării de grafică a Universității de Artă si Design din Cluj-Napoca.
Suporturile folosite în realizarea gravurilor sunt cartoanele tetra-pak provenite din ambalaje de lapte sau sucuri, materiale cotidiene recontextualizate. Acestea sunt alese în mod intenționat pentru caracterul lor efemer. „Posibilitatea tipăririi mai multor exemplare rămâne sub semnul întrebării, plăcuțele fiind fragile și ușor de deteriorat. Doar patru dintre lucrări sunt linogravuri – o tehnică grafică de multiplicare -, restul fiind gravuri în ac rece pe aceste suporturi alternative care accentuează ideea de fragilitate și trecere”, explică Postumia.
„Un spațiu de reflecție asupra valorii intimității, a memoriei și a gestului artistic”
Cele 20 de gravuri invită privitorul la apropiere, atât prin dimensiunile lor reduse, cât și prin natura intimă a ex librisului.
„Propun un timp al contemplării și doresc să readuc în atenție un gen artistic aflat la limita dispariției. În acest context, expoziția ridică o serie de întrebări deschise. Își mai poate găsi ex librisul relevanța astăzi? Mai există dorința de a păstra obiecte artistice mici, personale, destinate volumelor de colecție? «Cutia cu ecouri» nu oferă răspunsuri, ci creează un spațiu de reflecție asupra valorii intimității, a memoriei și a gestului artistic”, transmite artista.